De ce credem ceea ce credem?

Avem, cu totii, tot felul  de convingeri, de opinii, de prejudecati. De unde vin? Ce ne face sa credem ceea ce credem?

Primele credinte le adoptam din familie. Inevitabil si eventual scuzabil. Educatia, lecturile si  prietenii vor defini o buna parte din convingerile pe care le vom avea. Biserica se mai baga si ea pe fir. Autoritatile,  publice si  personale, se contureaza si capata greutate, in perioada formatoare.

Acest proces evolutiv, pe care il controlam intr-o anumita masura, se opreste, din pacate pentru multi dintre noi, in momentul in care principala sursa (unica?) de informatie devine mass media.

Opinia prefabricata merge bine cu cina semi-preparata si se digera impreuna. Va fi greu de identificat daca eventualele dureri de stomac sint provocate de mincare sau de emotiile induse, dar, scapind de efortul gindirii am eliminat durerile de cap. De-aici incolo e simplu, credem ce vor altii. De la calitatea unui produs la politica externa a Republicii Congo.

Era o vreme cind verificam informatia, o validam. Daca nu printr-o metoda stiintifica macar trecind-o prin filtrul gindirii noastre critice. Contrar perceptiei ca renuntam la asta din cauza efortului prea mare, eu cred ca "la ce sa-ti mai bati capul" are o mare doza de neputinta si resemnare. Efortul si riscul impotrivirii e ce ne sperie. Conformitatea cu opinia publica e mai sigura.

Sint convingerile cu adevarat ale noastre? De unde vin? Cind ne-am schimbat ultima oara o parere in fata unor argumente contrare?

Influentele care ne contureaza parerile sint multe. Cum am gindi daca am avea alta virsta, daca am fi de sex opus, daca am trai in alta tara, in alta lume? Daca sintem tentati sa credem ca am gindi la fel, sint sanse mari ca sintem spalati pe creier, ca ne mintim sau, dimpotriva, ca sintem, cu adevarat, noi insine.

Ce credeti?

Experiente sau obiecte?

Luna cadourilor. Incepe stresul. Si pentru cumparatori si pentru cei carora li se vor oferi cele cumparate.
Un pulover pentru tata, o esarfa pentru mama si-o trompeta pentru Goe. Mi se face rau de-acuma cind ma gindesc la fularul pe care-l voi primi, si anul asta, de la tusa Veta.

Puloverul pentru tata e, desigur, cu-n numar mai mic, mama, care s-a-nfuriat ca esarfa nu se potriveste cu nimic (dupa ce ca e departe de ceea ce-si dorea), tipa la el ca s-a-ngrasat si-l pocnesc amindoi pe Goe care sufla a paguba in trompeta, jinduind dupa vreun joc video. Scenariul de cosmar pentru seara de Craciun poate fi si mai dramatic de-atita. Dar sintem oameni de lume, zimbim si-o pupam si pe tanti Aglae care-a venit cu un cadou reciclat, primit de la vecina de la trei, care-l primise si ea de la fratele care lucreaza in Italia. Daca nu-ti place il dai si tu, mama, altcuiva...

"N-am stiut ce sa-ti iau, uite niste bani aici" te scapa repede atunci cind cumparatul cadourilor este o corvoada.

E o experienta minunata si o dovada suprema de prietenie sa alegi cadoul potrivit. Incercati sa faceti o lista cu 10 lucruri care va plac la un prieten (inramata sau laminata poate deveni chiar un cadou). Dupa un asemenea exercitiu multi vor descoperi ca relatia e mai superficiala decit credeau si ca nu-i de mirare ca-i cam greu sa gasesti un dar. Daca lista se intocmeste de la sine, e foarte probabil sa gasim multe din pasiunile prietenului printre rinduri si ideile pentru cadouri vor curge.

Se pot intimpla si blocaje, cind chiar nu ai idee ce sa iei pentru o persoana, cu toate ca stii sigur ca ti-e draga. Simpla lipsa de inspiratie.

Am fost in multe situatii dificile si ca daruitor de cadouri si ca procopsit. Doua din motive: nu stiu sa primesc cadouri si prefer experientele.

Este si asta o arta, sa stii sa primesti, cu gratie, cu bucurie. Cam greu de mimat.
"Bucuria nu e in lucruri; e in noi", zice Wagner.

In timp, experientele sint cele pe care ni le amintim, pe care le povestim prietenilor (sau ii plictisim cu poze) si care ne aduc satisfactii mult timp dupa ce s-au consumat. Noutatea obiectelor se estompeaza destul de repede si placerea de a le folosi nu mai e ce-a fost la inceput. Felul in care percepem experinetele ne este unic, obietele pot fi comparate, deseori nefavorabil, cu cele alte altora. Experientele le avem, de obicei, in compania altora, obiectele le folosim de multe ori singuri. Pretul e irelevant pentru experiente. La obiecte conteaza, in general.


Pentru mine, nu exista nici un dubiu ca a face ceva e mult mai satisfacator decit a avea ceva.

Daca va aflati vreodata in fata unei intrebari de genul "Ce as putea sa-i iau lui cutare, are de toate?" considerati, macar, darul unei experiente, al unui eveniment, al unei aventuri.

Pentru cei mai in virsta, mai bolnavi, mai chinuiti de viata, nimic mai mult decit niste vorbe bune si ceva timp petrecut in compania lor pot fi un cadou nepretuit.

La cit mai multe cadouri placute!