tag:blogger.com,1999:blog-74571611422855649302024-03-18T23:54:21.038-04:00Părerea.comPăreri, opinii și gânduri despre diferite subiecte.Unknownnoreply@blogger.comBlogger11125tag:blogger.com,1999:blog-7457161142285564930.post-54676315493300571542013-06-22T21:57:00.000-04:002013-06-24T00:47:27.087-04:00Adevăru-i că se furăVasile e un român tipic.<br />
A fost un copil român tipic, nu tocmai cuminte; mai bătea mingea pe maidan și lovea mașina vreunui vecin, mai fura caise din livada vreunui bade din satul bunicilor, mai scuipa....<br />
<br />
Vasile știa că a făcut ceva rău când vreun nene burtos și cu început de chelie, îmbrăcat în pantaloni de pijama și maieu, striga dupa el: "Așa te învață la școală? Derbedeule! Huliganule!"<br />
Pungaș sau hoțoman sunau pentru el ca niște dezmierdări. Și chiar erau.<br />
<br />
Copii cu care se juca Vasile îi dădeau de bunăvoie jucariile, că era solid, nu era nevoie să le fure. Cel puțin așa îsi amintește ca adult. Și dacă le-ar fi furat, nu cred ca ar fi folosit verbul a fura ci găsea vreun sinonim cu totul acceptabil: a șterpeli, a ciordi sau a mangli. Dacă era foarte șmecher și hazos zicea că a împrumutat.<br />
<br />
La grădiniță a aflat despre Zdreanță că e băiat simpatic, când se jură că nu fură, chiar dacă l-am prins cu rața-n gură.<br />
<br />
Tot la grădiniță a aflat Vasile că nu poți fugi întotdeauna să te ascunzi sub fustele mamei și că se întâmplă să-ți mai furi una peste cap. Memorie falsă aia cu jucăriile.<br />
<br />
Cât a fost mic, Vasile a avut mereu o problemă cu somnul de prânz, la comandă. De-abia la școală, unde nu mai era obligatoriu, a-nceput să-l fure somnul. Sau gândurile.<br />
<br />
Lecturile obligatorii de la școală erau presărate cu tot felul de întâmplări bizare, de la unul care fură o pupază dintr-un tei si vrea s-o vândă în târg, până la niște ciobani care vor să-l omoare pe un alt cioban și să-i fure oile. Mai erau si niște haiduci faini care furau de la bogați și dădeau la săraci. Aia cu Cuza și cu ocaua mica era mai dosita că prea era neverosimilă si cine știe ce mai înțelegeau copii.<br />
<br />
Poveștile din romanele de dragoste erau destul de disfuncționale dar asta nu mai conta când în clasă apărea câte o fată care-i fura lui Vasile vederea, după care îi fura inima, în timp ce el încerca să-i fure câte-o guriță.<br />
<br />
Ajuns spre sfârșitul școlii Vasile a aflat că a venit momentul să fure o meserie.<br />
Asta trebuie insă furată cu grijă și intr-o doza corespunzătoare pentru că altfel rămâne incompetent, adică e la furat. Dacă crede altfel își fură singur căciula.<br />
<br />
Când s-a însurat au venit unii și i-au furat mireasa. Văzând că poate fi amuzant și profitabil, a început și el să fure câte-o mireasă. Prinzând gustul nu se mai limitează, azi, la mirese, mai fură și femeile altora când i se prezintă ocazia.<br />
Nevasta se mai satură din când în când și-l trimite la plimbare, unde Vasile e furat de frumusețile naturii.<br />
<br />
Cu baieții la o bere, subiectele sunt puține: arbitrii care ne fură meciuri că suntem o țară mica, Bulgaria care ne fura turiștii, dar nu prea avem ce face pentru că politicienii noștri sunt o bandă de hoți, circiumarul hoț care îndoaie vinul, femei furate și mașini împrumutate (sau invers).<br />
<br />
De fapt, ne cam fură toată lumea: statul ne ia banii, vulpea sau uliul ne fură găinile, cunoștințele ne fură mereu ideile, străinii ne fură profesioniștii și bogățiile naturale.<br />
<br />
Dacă Vasile-i un român tipic și dacă-i adevărat că expresiile pe care le folosim exprimă valorile pe care le avem, suntem, în mod fatalist, predispuși la hoție. <br />
Suntem, în același mod fatalist, și fataliști. Englezii se pierd în pădurea gândurilor (lost in tought) și își dau o șansa să găsească poteca. Pe noi ne fură ele, noi n-avem nici o vină și nu putem face nimic.<br />
<br />
De ce-om fi, oare, așa? De unde atâta îngăduință, atâta simpatie chiar, pentru furt și atâta efort pentru a găsi cuvintele care să-l facă acceptabil? De unde atâta lipsă de responsabilitate pentru ce ni se întâmplă?<br />
<br />
Americanii sunt de vină, domn'le, cu filmele lor în care "bad boys" sunt glorificați.<br />
Asta-i explicația. Simplu. Mai ușor decât a privi adevărul in față.<br />
<br />
Dar care-o fi adevărul?<br />
<br />
Adevăru-i că se fură.<br />
<br />
<br />Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7457161142285564930.post-50856969586496397012011-12-09T14:40:00.003-05:002013-06-22T21:59:33.603-04:00De ce credem ceea ce credem?Avem, cu totii, tot felul de convingeri, de opinii, de prejudecati. De unde vin? Ce ne face sa credem ceea ce credem?<br />
<br />
Primele credinte le adoptam din familie. Inevitabil si eventual scuzabil. Educatia, lecturile si prietenii vor defini o buna parte din convingerile pe care le vom avea. Biserica se mai baga si ea pe fir. Autoritatile, publice si personale, se contureaza si capata greutate, in perioada formatoare.<br />
<br />
Acest proces evolutiv, pe care il controlam intr-o anumita masura, se opreste, din pacate pentru multi dintre noi, in momentul in care principala sursa (unica?) de informatie devine mass media.<br />
<br />
Opinia prefabricata merge bine cu cina semi-preparata si se digera impreuna. Va fi greu de identificat daca eventualele dureri de stomac sint provocate de mincare sau de emotiile induse, dar, scapind de efortul gindirii am eliminat durerile de cap. De-aici incolo e simplu, credem ce vor altii. De la calitatea unui produs la politica externa a Republicii Congo.<br />
<br />
Era o vreme cind verificam informatia, o validam. Daca nu printr-o metoda stiintifica macar trecind-o prin filtrul gindirii noastre critice. Contrar perceptiei ca renuntam la asta din cauza efortului prea mare, eu cred ca "la ce sa-ti mai bati capul" are o mare doza de neputinta si resemnare. Efortul si riscul impotrivirii e ce ne sperie. Conformitatea cu opinia publica e mai sigura.<br />
<br />
Sint convingerile cu adevarat ale noastre? De unde vin? Cind ne-am schimbat ultima oara o parere in fata unor argumente contrare?<br />
<br />
Influentele care ne contureaza parerile sint multe. Cum am gindi daca am avea alta virsta, daca am fi de sex opus, daca am trai in alta tara, in alta lume? Daca sintem tentati sa credem ca am gindi la fel, sint sanse mari ca sintem spalati pe creier, ca ne mintim sau, dimpotriva, ca sintem, cu adevarat, noi insine.<br />
<br />
Ce credeti?Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7457161142285564930.post-7382311200007941102011-12-05T18:19:00.002-05:002013-06-22T21:59:49.457-04:00Experiente sau obiecte?Luna cadourilor. Incepe stresul. Si pentru cumparatori si pentru cei carora li se vor oferi cele cumparate.<br />
Un pulover pentru tata, o esarfa pentru mama si-o trompeta pentru Goe. Mi se face rau de-acuma cind ma gindesc la fularul pe care-l voi primi, si anul asta, de la tusa Veta.<br />
<br />
Puloverul pentru tata e, desigur, cu-n numar mai mic, mama, care s-a-nfuriat ca esarfa nu se potriveste cu nimic (dupa ce ca e departe de ceea ce-si dorea), tipa la el ca s-a-ngrasat si-l pocnesc amindoi pe Goe care sufla a paguba in trompeta, jinduind dupa vreun joc video. Scenariul de cosmar pentru seara de Craciun poate fi si mai dramatic de-atita. Dar sintem oameni de lume, zimbim si-o pupam si pe tanti Aglae care-a venit cu un cadou reciclat, primit de la vecina de la trei, care-l primise si ea de la fratele care lucreaza in Italia. Daca nu-ti place il dai si tu, mama, altcuiva...<br />
<br />
"N-am stiut ce sa-ti iau, uite niste bani aici" te scapa repede atunci cind cumparatul cadourilor este o corvoada.<br />
<br />
E o experienta minunata si o dovada suprema de prietenie sa alegi cadoul potrivit. Incercati sa faceti o lista cu 10 lucruri care va plac la un prieten (inramata sau laminata poate deveni chiar un cadou). Dupa un asemenea exercitiu multi vor descoperi ca relatia e mai superficiala decit credeau si ca nu-i de mirare ca-i cam greu sa gasesti un dar. Daca lista se intocmeste de la sine, e foarte probabil sa gasim multe din pasiunile prietenului printre rinduri si ideile pentru cadouri vor curge.<br />
<br />
Se pot intimpla si blocaje, cind chiar nu ai idee ce sa iei pentru o persoana, cu toate ca stii sigur ca ti-e draga. Simpla lipsa de inspiratie.<br />
<br />
Am fost in multe situatii dificile si ca daruitor de cadouri si ca procopsit. Doua din motive: nu stiu sa primesc cadouri si prefer experientele.<br />
<br />
Este si asta o arta, sa stii sa primesti, cu gratie, cu bucurie. Cam greu de mimat.<br />
"Bucuria nu e in lucruri; e in noi", zice Wagner.<br />
<br />
<span class="Apple-style-span" style="background-color: white;">In timp, experientele sint cele pe care ni le amintim, pe care le povestim prietenilor (sau ii plictisim cu poze) si care ne aduc satisfactii mult timp dupa ce s-au consumat. Noutatea obiectelor se estompeaza destul de repede si placerea de a le folosi nu mai e ce-a fost la inceput. Felul in care percepem experinetele ne este unic, obietele pot fi comparate, deseori nefavorabil, cu cele alte altora. Experientele le avem, de obicei, in compania altora, obiectele le folosim de multe ori singuri. Pretul e irelevant pentru experiente. La obiecte conteaza, in general.</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="background-color: white;"><br />
</span><br />
Pentru mine, nu exista nici un dubiu ca a face ceva e mult mai satisfacator decit a avea ceva.<br />
<br />
Daca va aflati vreodata in fata unei intrebari de genul "Ce as putea sa-i iau lui cutare, are de toate?" considerati, macar, darul unei experiente, al unui eveniment, al unei aventuri.<br />
<br />
Pentru cei mai in virsta, mai bolnavi, mai chinuiti de viata, nimic mai mult decit niste vorbe bune si ceva timp petrecut in compania lor pot fi un cadou nepretuit.<br />
<br />
La cit mai multe cadouri placute!Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7457161142285564930.post-44817941377585357552011-04-06T09:11:00.002-04:002013-06-22T22:09:28.432-04:00Ce se întîmplă cu sportul românesc?<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Era o vreme cînd aveam rezultate sportive bune. Eram printre cei mai buni din lume la unele sporturi: gimnastică, handbal, tenis, natație, canotaj, atletism, fotbal, rugby, lupte, box. Sigur am uitat cîteva dar cred că astea sînt sporturile care ne-au adus cele mai multe onoruri.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="FR">Ce s-a întîmplat?<o:p></o:p></span></b></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Cele mai multe succese le-am avut înainte de '89 ceea ce ma face să prezint următoarea teorie: <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Am fost mai buni ca amatori decît sîntem ca profesioniști.</i> <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="FR">Semi-profesionistul<o:p></o:p></span></b></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">In perioada comunistă a sportului românesc se inventase conceptul de semi-profesionist.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Fie angajați intr-un loc (relativ) bine plătit dar cu scoatere din producție, fie studenți fără frecvență obligatorie acești sportivi nu erau considerați profesioniști dar nici prea amatori nu erau. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Se credea atunci că sportul de performanță era unul dintre puținele moduri de a ieși : din țară sau din condiția uneori mizeră în care te aflai.<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><o:p></o:p></b></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">În unele sporturi sistemele draconice de antrenament, metodele de presiune si substanțele dopante care erau posibile inainte de ‘89 au dat rezultate și poate chiar le simțim lipsa acum cînd nu mai sînt acceptabile. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Talentul a fost, cred, intotdeauna prezent în aceeași măsură. <span lang="FR">Mi se pare că diferența este doar în profesionalism și poate că profesionalismul inhibă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Erau foarte puțini sportivi "amatori" în România socialistă care se puteau lăuda cu profesionalismul lor.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Nu te poți gindi la Năstase sau la Dobrin ca la niște profesioniști. Erau imens de talentați dar atît. Dacă erau în formă în ziua respectivă sau dacă le venea cheful de jucat cîștigau, dacă nu, nu.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Nu asudau prea mult la antrenament, nu duceau o viață sportivă și nu era sfîrșitul lumii dacă pierdeau un meci.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Dar i-am iubit foarte mult, ne-au inspirat și am fost mîndri de ei. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Performanțele lor se bazau, așadar, mai ales pe talent. Astăzi talentul nu mai cîștigă singur, e nevoie de mult mai mult decît talent. Și poate mai era și naționalismul / patriotismul pe care comuniștii au știut să-l inducă, să-l promoveze și să-l exploateze.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Nu vreau în nici un caz să minimizez performanțele, efortul pe care l-au depus, sacrificiile chiar ale unor nume mari din sportul românesc din accea perioadă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
Cred doar că profesioniștii adevărați erau excepțiile.<br />
<br />
Nu vreau să pomenesc nici de fabricile de campioni care au dat sportivi ca Nadia și care existau mai peste tot prin blocul est european. Nu au relevanță pentru dicuția noastră pentru că a fi profesionist este o opțiune personală. Acei copii nu făceau o alegere conștienta ci erau selectați, introduși într-un sistem, împinși spre performanță cu orice preț și asta nu neapărat cu voia lor. </div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Uitîndu-mă în urmă mai cred că, în mod surprinzător, comuniștii au reușit să creeze condițiile psihologice ideale pentru performanță. Poți să-ți iei mai ușor un risc cînd n-ai mare lucru de pierdut. <span lang="FR">Sportivul semi-profesionist de atunci avea totul de cîștigat și foarte puțin de pierdut.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="FR">Profesionistul<o:p></o:p></span></b></div>
<div class="MsoNormal">
In teorie singura diferența dintre amatori si profesioniști este că cei din urmă sînt plătiți. Performanțele nu depind de acest statut și nu e, deci, un paradox ca un amator să obțină rezultate mai bune decît un profesionist.</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Profesionistul are, tot in teorie, și standarde morale sau etice mai ridicate. Și calități precum seriozitatea, disciplina sau abnegația. Cel puțin așa este in alte domenii. Sportivii profesioniști români de astăzi parcă sînt altfel.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Pe de altă parte îi găsim cam plicticoși pe sportivii serioși. Performanța valorează dublu dacă este și spectaculoasă. Și dacă jucătorii sînt puțin extravaganți. </span>« Nu numai că i-am bătut măr dar am făcut și spectacol domn’le. »</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Presiunea asupra profesioniștilor poate avea și ea un efect. Cum se poate ca un fotbalist plătit cu multe milioane pe an să rateze de la 6 m, ne intrebăm. Oricine-ar da gol de-acolo.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Sportivul trebuie sa arate că merită banii care s-au investit în el și popularitatea sa trebuie să aducă noi</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">venituri : bilete, tricouri vîndute, sponsori.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Presiunea exista și pe vremea comuniștilor, performanța era cerută și lipsa ei sancționată, dar responsabilitatea nu era, in așa mare măsură, pe umerii sportivului cum este astăzi. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR"><br />
</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Cred că asta e marea diferenta: gradul de responsabilitate a sportivului a crescut și, cum spuneam, asta inhibă. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Responsabilitatea asta e și ea prost înțeleasă făcînd, cîteodată, din unele vedete lideri nepotriviți.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Ajustarea la viața de sportiv profesionist pare dificilă pentru mulți. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Deasemenea, păcătoasele complexe de inferioritate românești sînt la lucru și în sport.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Nu mai avem avantajul, real sau doar perceput, de a ne antrena mai dur sau mai temeinic decit alții. Abilitățile fizice și tehnice ale atleților de vîrf sînt foarte apropiate. Micul avantaj necesar pentru a fi campion este fie talentul fie starea mentală. Se pare că ne lipsește doar mentalitatea de învingător.<o:p></o:p></span><br />
<span lang="FR"><o:p> </o:p></span> </div>
<div class="MsoNormal">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="FR">Un nou tip de profesionist : profesionistul amator<o:p></o:p></span></b></div>
<div class="MsoNormal">
Profesionistul amator este un concept nou care iese la iveală în mai toate domeniile și se referă la un amator care are cunoștințe si abilități similare profesioniștilor. <span lang="FR">Este uneori un profesionist de inaltă clasă care explorează ceva legat de activitatea lui </span>și ajunge, de multe ori, să creeze un produs nou, revoluționar, pe care-l ofere gratuit oricui.</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Oricine a folosit un soft «open source» poate confirma calitatea foarte bună. Există comunități de profesioniști amatori care se ocupă cu îmbunătățirea produsului făcîndu-l astfel foarte competitiv și foarte flexibil la dorințele consumatorilor. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Va apărea oare și « atletul profesionist-amator »? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR"><br />
</span><br />
<span lang="FR">Vom ști oare, noi românii, să fim </span>mai buni ca profesioniști amatori decît am fost ca amatori?<br />
<span lang="FR"><br />
</span><br />
<br /></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7457161142285564930.post-77333693909802071752011-03-25T16:25:00.003-04:002013-06-22T22:00:06.987-04:00CriticaPoate fi bună sau rea. Cineva care critică poate fi onest, obiectiv sau, dimpotrivă, rău intenționat.<br />
Cel care primește o critică poate fi jignit de moarte sau poate fi încîntat că poate îmbunătăți ceva.<br />
<br />
Am fost cu toții criticați de părinți și i-am judecat la rîndu-ne pe la vîrsta pubertații.<br />
Profesorii ne-au criticat și ei. Șefii deopotriva.<br />
Criticii de artă ne-au provocat reacții diferite. Ca artiști ori consumatori.<br />
<br />
Critica poate însemna evaluare sau judecată. Judecata, cred, ne e mai la-ndemînă.<br />
<br />
Cînd cineva face efortul de a înțelege și vede și părțile bune și cele rele dă dovadă de respect (pe lîngă înțelepciune).<br />
Oferă ajutor în loc de ironie și desconsiderare.<br />
<br />
Cînd îi spui cuiva că e un bou, un imbecil, un cretin, e altfel... E ca un pumn în stomac. Și cel criticat tinde să se apere sau să contra-atace, nu mai rămîne loc de dialog.<br />
Reacția impulsivă, vocea ridicată sau răspunsul sarcastic sînt frecvente.<br />
<br />
E mult mai ușor să critici decît să fii criticat. <br />
<br />
Dar nu știm să criticăm cum trebuie. E mai greu să dai un feedback pozitiv. Trebuie să vrei cu adevărat să fii de ajutor, să-ți înfrînezi plăcerea ironiei, să renunți la ego, să accepți că se poate și altfel decît știi tu sau decît îti place ție, să înțelegi că pot exista mai multe puncte de vedere care sînt la fel de valide.<br />
<br />
Opusul unui adevar fundamental poate fi un alt adevar fundamental.<br />
<br />
Cel care a cerut o opinie critică e mai inclinat să o aprecieze chiar dacă nu e în întregime pozitivă. Dacă nu, inseamnă că aștepta doar laude gratuite.<br />
Critica nesolicitată e mai greu de înghițit. Cei care țin neapărat sa-ți atragă atenția că nu faci bine și îți spun ei cum să faci sînt destul de greu de suportat. Dar ei nu văd asta sau nu le pasă.<br />
Poate cred ca-ți fac o favoare împărtășindu-ți din vasta lor experiență.<br />
<br />
Sîntem atît de condiționați să fim observați și criticați încît am ajuns să ne criticăm și singuri. A roși realizînd că nu faci ceva perfect e parcă totuși exagerat.<br />
Sigur, te poate ajuta să te îmbunătățești dar și țintind prea sus are tendința de a inhiba.<br />
<br />
Criticul de artă adevărat are capacitatea de a se detașa, de a vedea valoarea și în ceea ce personal nu-i place, de a distinge zone.<br />
De exemplu poți să vrei să vezi un film care a avut critică proastă dacă unii critici au remarcat si părțile bune. Părțile slabe pot să nu fie foarte importante pe scala cu care evaluezi tu.<br />
Observ de o vreme o tendința a criticilor nord-americani față de filmele est europene: dacă nu ințeleg ceva trebuie că e foarte bun, e artă. Am vazut multe filme mediocre care erau cotate drept capodopere din bănuitul motiv.<br />
<br />
Cel criticat se poate calma si el puțin, nu e chiar asa dramatic ce i se întîmplă, și o reflexie asupra criticii poate fi benefică. Unele mici schimbări pot chiar satisface criticii.<br />
Asta fară să uităm că nu putem satisface pe toată lumea. Poate fi important, deci, să decidem a cui critică o prețuim mai mult.<br />
<br />
A vedea părțile bune laolalta cu cele rele poate fi o indeletnicire utilă, care să ne facă să fim mai deschiși, mai înțelegători și mai utili.<br />
A accepta critica cu grație, a analiza cele spuse de un critic binevoitor ne poate determina să devenim mai buni.<br />
<div>
<br /></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7457161142285564930.post-50877922457676347162011-03-18T11:07:00.001-04:002013-06-22T22:00:21.064-04:00De ce nu mai intreaba adultii "de ce"?Copiii de 4-5 ani o fac de sute de ori pe zi. <br />
De la unii dintre cei intrebati (adulti sau copii ca si ei) vor primi raspunsuri si, uneori, vor invata ceva. <br />
Multe raspunsuri vor fi si ele primite cu fruntea incretita si un "da de ce?". Fie pentru a clarifica raspunsul fie pentru ca raspunsul i-a indreptat spre alte teritorii.<br />
Curiozitatea lor e fara margini. <br />
<br />
Ce se intimpla cu aceasta curiozitate in cazul majoritatii adultilor? Cind dispare, unde se duce si de ce?<br />
<br />
Va surprindeti citeodata loviti de suficienta, de indiferenta fata de anumite subiecte sau de o blazare atotstiutoare?<br />
Cred ca multi dintre noi sarim gardul catre gradina adultilor in loc sa intram, cum ar trebui, pe poarta.<br />
<br />
Responsabilizarea venita pe nepregatite ne oboseste. Uniformizarea fortata de sistemul social ne ucide originalitatea. <br />
Constientizarea faptului ca e mai comod sa intram in sistem ne chinuie. De ce o fi nevoie de atita efort pentru a fi noi insine?<br />
<br />
Obositi, neoriginali si chinuiti nu ne ramine decit, din spirit de autoaparare, sa ne creem propriul univers unde sintem in control si avem toate raspunsurile. <br />
<br />
Unde sa mai ramina loc pentru intrebari, pentru curiozitati?<br />
<br />
Preferintele noastre pot juca si ele un rol. Am incercat diferite activitati, am aflat ce ne place si sintem mai putin dispusi sa exploram in necunoscut.<br />
<br />
Problemele cotidiene de care ne lovim, la serviciu sau acasa, ne vor oferi singurul motiv de a ne exersa inventivitatea pentru a gasi solutii. <br />
Atita doar ca de cele mai multe ori vom folosi metode verificate si sigure. <br />
<br />
Rareori ne vom lua riscul de a apuca pe carari nebatute. Chiar daca stim ca doar atunci ne vom sonda creativitatea, vom intilni idei noi sau intrebari proaspete.<br />
<br />
Ar fi bine, asadar, sa iesim cit mai des din zona noastra de confort ca sa ne zgindarim curiozitatea si sa intrebam din nou, ca si copii, "de ce?". Sansele sint mari ca o sa ne si placa.Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7457161142285564930.post-21925364364138659442011-03-11T12:35:00.004-05:002019-07-08T12:54:48.793-04:00Repede, bun, ieftin: alege doua."Triunghiul proiectului", cum il numeste Wikipedia, poate fi folosit nu numai la proiecte ci se poate extinde in aproape orice zona a vietii noastre. <br />
Conceptul pentru proiecte e simplu:<br />
<br />
Executie rapida si de calitate = scump.<br />
Daca-i rapid si ieftin nu prea mai putem vorbi si de calitate.<br />
Calitate si ieftin se poate doar teoretic si doar in cazul in care ai timp mult.<br />
<br />
Pentru unii pretul nu conteaza, altii sint gata sa faca compromisuri la calitate iar altii nu se grabesc. <br />
<br />
Iata si alte citeva zone unde se poate aplica acelasi model:<br />
<br />
<ul>
<li>Studenti: invatat, dormit, distractie – alege doua.</li>
<li>Scoala: buna, prestigioasa, place elevilor, place parintilor - alege trei.</li>
<li>Barbati: frumos, bogat, fidel – alege doua.</li>
<li>Femei: singura, normala, sexy, desteapta – alege trei. (Asta-i varianta moderna, cea clasica era: desteapta, frumoasa, devreme acasa - alege doua.)</li>
<li>Mincare: aleasa, ieftina, se gateste repede, gustoasa, sanatoasa : alege patru.</li>
<li>Job: salariu bun, interesant, program scurt, sigur, aproape de casa - alege patru.</li>
<li>Finante: datorii, investitii, posesii, lichiditate - alege trei</li>
<li>Politicieni: onest, sarmant, destept, talent oratoric - alege trei.</li>
<li>Experienta: inspiranta, distractiva, de neuitat, angajanta, educativa - alege patru</li>
<li>Arta: inaltatoare, accesibila, populara - alege doua.</li>
</ul>
<br />
<div>
</div>
Optimistii pot vedea o varianta care ar avea cite putin din fiecare optiune. <br />
Totul e sa stim ce conteaza mai mult pentru noi si sa dozam corect.Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7457161142285564930.post-3061707022636915712011-03-02T21:16:00.001-05:002013-06-22T22:01:50.358-04:00Trenul cu nasIn ultimii ani, ori de cite ori ma intorc in tara ma bucur sa vad schimbari in bine. <br />
De la servicii promte si politicoase la strazi curate, de la conectii de Internet rapide la librarii pline de carti bune si de oameni frumosi, de la spectacole de teatru cu casa inchisa la restaurante cochete cu meniuri si vinuri imbietoare.<br />
Calatoriile cu trenul din anii trecuti ("Sageata albastra" in special) au fost niste surprize placute.<br />
Anul asta, de sarbatori, experienta a fost amestecata. Am calatorit foarte decent de la Bucuresti la Brasov. Un vagon curat, incalzit si trezitor de nostalgii: niste calatori mincau cirnati si slanina pe o bucata de hirtie indemnindu-l din cind in cind si pe copilutul care fugea neobosit pe culoar.<br />
<br />
Dupa anul nou am luat bilet la acceleratul Baia-Mare - Bucuresti. Clasa intiia ca un imburghezit ce se respecta. Unde-s vremurile cind mergeam cu nasu'...<br />
<br />
Probabil din cauza nostalgiei mi-a fost dat sa gasesc ce urmeaza.<br />
<br />
Compartimentele erau incalzite si luminate din doua in doua. Alternativ. Asa incit doar doua din compartimente le aveau pe amindoua. <br />
In schimb toate aratau la fel de ponosite si de jegoase. Ca nu s-au mai innoit de dinainte de revolutie e una, ca nu se da cu matura si cu o cirpa e altceva.<br />
<br />
Reclamindu-i conditiile mizere "nasul" mi-a oferit un alt motiv de a plonja in trecut: si-a facut autocritica. Va jur! Mai raminea doar sa stringem toti calatorii la sedinta ca sa-i dam vot de blam.<br />
<br />
Mi se pare inadmisibil ca in Romania europeana a anului 2011 sa existe astfel de conditii de calatorie. Judecati singuri.<br />
<br />
<br />
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqWYhDdR4FvSrQaJY2ltq4wjREZDGhHRA3UmdPBizYic6riGCJCiYbwZBaGTLPJdJu6Fja0KHSc7X5PtXofN7AvHwh8dkgkElG0214zVbiiVTXh7GLUICuz_NGkwuG7dunrqlR2LqmlINy/s1600/IMG_2179.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; cssfloat: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="480" l6="true" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqWYhDdR4FvSrQaJY2ltq4wjREZDGhHRA3UmdPBizYic6riGCJCiYbwZBaGTLPJdJu6Fja0KHSc7X5PtXofN7AvHwh8dkgkElG0214zVbiiVTXh7GLUICuz_NGkwuG7dunrqlR2LqmlINy/s640/IMG_2179.JPG" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"></td></tr>
</tbody></table>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYHIkSSxs2xspWPnm5euoX-ZpZkvoIQauBKhy060tIFjCh03-jNyAlv_IH_ApHZXWs9A0smh-NwkM0jJoazY7DrHQdqYbIcgRFsU4rpXbX7IcWjkQIj0Sd8lNuuXh8-hMk6fHx44N1fVX5/s1600/IMG_2167.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" l6="true" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYHIkSSxs2xspWPnm5euoX-ZpZkvoIQauBKhy060tIFjCh03-jNyAlv_IH_ApHZXWs9A0smh-NwkM0jJoazY7DrHQdqYbIcgRFsU4rpXbX7IcWjkQIj0Sd8lNuuXh8-hMk6fHx44N1fVX5/s640/IMG_2167.JPG" width="480" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEieocJeWWDwJVQMUUZX9aN4RyRRUpo1XrPMQsIClPJ6dUZkFXlxJ7EQI3W8ugFagdfFK76JHpAeQUelZYZUQqgWWTjX-e0AqAbTgFakz2Z9ZhKQOMav7iluj-yC53UqnRMN5SZvvko9S9Jo/s1600/IMG_2175.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; cssfloat: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" l6="true" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEieocJeWWDwJVQMUUZX9aN4RyRRUpo1XrPMQsIClPJ6dUZkFXlxJ7EQI3W8ugFagdfFK76JHpAeQUelZYZUQqgWWTjX-e0AqAbTgFakz2Z9ZhKQOMav7iluj-yC53UqnRMN5SZvvko9S9Jo/s640/IMG_2175.JPG" width="640" /></a></div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7457161142285564930.post-80235658204355427772010-11-24T17:18:00.003-05:002013-06-22T22:02:12.029-04:00De ce facem ceea ce facem in fiecare zi?Pentru bani?<br />
Din pasiune? Placere? Chemare?<br />
Din obligatie?<br />
Din obisnuinta?<br />
Din cauza presiunii sociale?<br />
Pentru a apartine unui grup? <br />
Pentru a avea un impact asupra altora?<br />
Pentru ca viata noastra sa aiba sens? <br />
<br />
Ne oprim oare, vreodata, sa ne punem aceste intrebari? <br />
Probabil stim, subconstient, raspunsurile dar am fi probabil cistigati sa le constientizam mai des. Ar fi bine sa stim ce ne motiveaza si de ce.<br />
<br />
Apucam sa ne intrebam ce am face daca banii nu ar conta?<br />
Cred ca o facem doar rar, la cotituri sau rascruci de drumuri.<br />
<br />
Se spune ca e mare lucru, si foarte rar, sa faci ceea ce-ti place. Daca ne uitam in jur pare a fi adevarat. <br />
Daca faci ceea ce-ti place banii vor veni, se mai spune. Citi dintre noi sintem capabili sa avem incredere oarba in asta?<br />
Unii au ales varianta urmatoare de pe lista, muncesc pentru a-si intretine o pasiune pe care o cultiva in timpul liber. Functioneaza, cred, dar nu e pentru toata lumea.<br />
Altii mai cauta inca ce anume le place. Testeaza. Nici asta nu-i pentru toti.<br />
Ceilalti? S-au resemnat? <br />
<br />
Poate sintem, cu totii, o combinatie de fiecare, depinzind de punctul din viata unde ne aflam, de curajul pe care-l avem, de puterea auto-controlului si, de ce nu, de un pic de noroc. Sau poate alternam perioadele in care facem cu adevarat ceea ce ne place cu cele in care ne pregatim, cautam sau, pur si simplu, facem bani. <br />
<br />
Ma uitam la un serial vechi intr-una din zilele trecute si una din replicile de la final suna cam asa:<br />
"E fain sa fiu eu. E fain sa fi tu?"<br />
<br />
O intrebarea esentiala, care acopera multe aspecte din viata noastra:<br />
E fain sa fiu eu?<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7457161142285564930.post-11084100428132524812010-09-24T12:51:00.002-04:002013-06-22T22:02:25.822-04:00Noi si eiIncercam sa-i explicam astazi unui coleg, un tinar proaspat emigrat din Franta, ce este un "scrapbook". Foarte la moda in Canada si in State, este un fel de amestec intre album de fotografii si caiet de amintiri.<br />
<br />
Exista magazine speciale care vind decupaje si alte ornamente pentru aceste scrapbooks.<br />
<br />
Flacaul nu pricepea de nici un fel ce sint si mai ales la ce folosesc.<br />
M-am intrebat daca intr-adevar nu exista asa ceva in Franta sau nu stie el.<br />
<br />
Eu unul imi aduc aminte de caiete de amintiri sau oracole dar nu stiu daca exista ceva asemanator scrapbook-ului in Romania. Dar n-as baga mina-n foc si nici nu as face vreo comparatie culturala bazata pe ceea ce stiu despre subiect.<br />
<br />
Ma intreb cit de valide sint comparatiile pe care le facem intre doua culturi. Putem oare fi obiectivi? Stim suficient pentru a avea o parere educata? Sintem noi, oare, capabili de a vedea toate diferentele si de a le aprecia pe cele care nu sint in favoarea noastra?<br />
<br />
Ma indoiesc. Participanti in cultura romaneasca si mai mult martori la cultura altora, cred ca este greu sa comparam. Ceea ce nu ne impiedica sa o facem, cu ardoare.<br />
<br />
Scoala noastra e mai buna decit a lor. Politicienii nostrii sint mai lichele. Ce-i facut in strainatate e mai bun decit ce-i facut la noi. Intr-atit incit cumparam si rosii de la altii. <br />
Da' ei n-au manele. <br />
<br />
Cred ca romanii se confrunta cu e teribila criza de identitate care-i face sa adopte valori care, in fond, le sint straine. Paradoxal, distanta dintre noi si ei va ramine mare atita timp cit nu facem altceva decit sa preluam valori regurgitate. <br />
<br />
Cum siesta ne place, hai sa digeram noi insine putin.Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7457161142285564930.post-57498553715309702052009-04-26T18:04:00.004-04:002013-06-22T22:02:45.585-04:00You know you're Romanian if...Nu stiu exact unde a originat lista asta, am vazut mai multe variante adaptate la diferite natii, dar circula de citiva ani pe mass-email asa ca m-am gindit ca e ok daca o public si eu aici. Enjoy!<br />
<br />
You cant have a boyfriend when you are 17 but you have to be married at 18.<br />
<br />
You grew up on liver pate sandwiches.... and thought that it was normal.<br />
<br />
You make your own noodles.<br />
<br />
You had to share a room until you were 21.<br />
<br />
You eat everything with sour cream.<br />
<br />
You try and reuse gift wrappers, gift boxes, and of course aluminum foil.<br />
<br />
You are standing next to the two largest suitcases at the airport.<br />
<br />
You arrive one or two hours late to a party - and think its normal.<br />
<br />
All your children have nick names, which sound nowhere close to their real names.<br />
<br />
You know someone with 20 kids.<br />
<br />
You talk for an hour at the front door when leaving someone's house.<br />
<br />
You can fit 10 people into a Dacia.<br />
<br />
You know what a Dacia is.<br />
<br />
Your parents never throw anything away and if you by some chance manage to get something to make it to the garbage can... it mysteriously appears back where it was again.<br />
<br />
You have lace tablecloths.<br />
<br />
You have lace curtains.<br />
<br />
You have lace curtains hanging across doorways.<br />
<br />
You have rugs covering every inch of your house.<br />
<br />
You have or ever had rugs on your walls.<br />
<br />
Your mom tells you you're too skinny even though your 30 pounds overweight.<br />
<br />
You ever heard of 'stomach stew'.<br />
<br />
Your parents tell you not to care what your friends think but they won't let you do certain things because of what 'frati' and 'surori' will think.<br />
<br />
You know someone that married his girlfriend of 2 months.<br />
<br />
You ever said, "Nu pot right now ca sunt busy!" or any other sentence in a similar bilingual format.<br />
<br />
Your mom is a doctor and force feeds you medicine for anything ranging from a headache, stomach ache to a stubbed toe.<br />
<br />
Your house is full of Romanian medicine that is probably illegal here.<br />
<br />
You ever had to hide your little tv from your parents.<br />
<br />
You and your friends have ever been kicked out of a restaurant or<br />
recreational park for being too loud or rowdy.<br />
<br />
You and your friends are banned from ever entering a restaurant or recreational park.<br />
<br />
Your mom recycles plastic cups and paper plates, and sandwich bags by washing them.<br />
<br />
You have a vinyl tablecloth on your kitchen table.<br />
<br />
You use grocery bags to hold garbage.<br />
<br />
Your dad ever butchered a pig or lamb.<br />
<br />
You ever ate pig skin.<br />
<br />
You keep leftover food in your fridge in as many numbers of bowls as possible.<br />
<br />
Your kitchen shelf is full of jam jars, varieties of bowls and plastic<br />
utensils (Got free with some household items).<br />
<br />
Going to the movies is a sin.<br />
<br />
Your parents call you farm animals when you get them mad.<br />
<br />
Your mom ever chased you with a rolling pin or a broom telling you to stop so that she could hit you.<br />
<br />
Your dad ever threatened to smack you across the mouth for being disrespectful.<br />
<br />
You're twenty years old and your parents are trying to send you to romoville to get you married cause your old.<br />
<br />
Getting married at 18 is normal.<br />
<br />
Getting married at 16 actually happens.<br />
<br />
Your mom washes your clothing at 40.<br />
<br />
Asking if you can get a discount at a discount store on clearance items is normal and not embarrassing for your parents.<br />
<br />
You don't use measuring cups when cooking.<br />
<br />
You feel like you've gotten a good deal if you didn't pay tax.<br />
<br />
You can only travel if there are 5 persons at least to see you off or<br />
receive you whether you are traveling by bus, train or plane.<br />
<br />
You only make long distance calls after 11 p.m.<br />
<br />
If you don't live at home, when your parents call, they ask if you've eaten, even if it's midnight.<br />
<br />
When your parents meet strangers and talk for a few minutes, you discover you're talking to a distant cousin.<br />
<br />
Your parents don't realize phone connections to foreign countries have improved in the last two decades, and still scream at the top of their lungs when making foreign calls.<br />
<br />
You have bed sheets on your sofas so as to keep them away from getting dirty.<br />
<br />
It's "normal" if your wedding has 600 people.<br />
<br />
You dont know half the people at your wedding cuz your parents invited them.<br />
<br />
You've seen the ground while inside the lavatory of a train.<br />
<br />
You have mastered the art of bargaining in grocery shopping.<br />
<br />
You walk out of the grocery store with no less then two packed shopping carts weekly.<br />
<br />
You ever took a picture in a bathroom or saw a pic of a group of girls in a bathroom.<br />
<br />
You have a RO sticker on your car.<br />
<br />
You have really enjoyed reading this :)Unknownnoreply@blogger.com