Critica

Poate fi bună sau rea. Cineva care critică poate fi onest, obiectiv sau, dimpotrivă, rău intenționat.
Cel care primește o critică poate fi jignit de moarte sau poate fi încîntat că poate îmbunătăți ceva.

Am fost cu toții criticați de părinți și i-am judecat la rîndu-ne pe la vîrsta pubertații.
Profesorii ne-au criticat și ei. Șefii deopotriva.
Criticii de artă ne-au provocat reacții diferite. Ca artiști ori consumatori.

Critica poate însemna evaluare sau judecată. Judecata, cred, ne e mai la-ndemînă.

Cînd cineva face efortul de a înțelege și vede și părțile bune și cele rele dă dovadă de respect (pe lîngă înțelepciune).
Oferă ajutor în loc de ironie și desconsiderare.

Cînd îi spui cuiva că e un bou, un imbecil, un cretin, e altfel...  E ca un pumn în stomac. Și cel criticat tinde să se apere sau să contra-atace, nu mai rămîne loc de dialog.
Reacția impulsivă, vocea ridicată sau răspunsul sarcastic sînt frecvente.

E mult mai ușor să critici decît să fii criticat.

Dar nu știm să criticăm cum trebuie. E mai greu să dai un feedback pozitiv. Trebuie să vrei cu adevărat să fii de ajutor, să-ți înfrînezi plăcerea ironiei, să renunți la ego, să accepți că se poate și altfel decît știi tu sau decît îti place ție, să înțelegi că pot exista mai multe puncte de vedere care sînt la fel de valide.

Opusul unui adevar fundamental poate fi un alt adevar fundamental.

Cel care a cerut o opinie critică e mai inclinat să o aprecieze chiar dacă nu e în întregime pozitivă. Dacă nu, inseamnă că aștepta doar laude gratuite.
Critica nesolicitată e mai greu de înghițit. Cei care țin neapărat sa-ți atragă atenția că nu faci bine și îți spun ei cum să faci sînt destul de greu de suportat. Dar ei nu văd asta sau nu le pasă.
Poate cred ca-ți fac o favoare împărtășindu-ți din vasta lor experiență.

Sîntem atît de condiționați să fim observați și criticați încît am ajuns să ne criticăm și singuri. A roși realizînd că nu faci ceva perfect e parcă totuși exagerat.
Sigur, te poate ajuta să te îmbunătățești dar și țintind prea sus are tendința de a inhiba.

Criticul de artă adevărat are capacitatea de a se detașa, de a vedea valoarea și în ceea ce personal nu-i place, de a distinge zone.
De exemplu poți să vrei să vezi un film care a avut critică proastă dacă unii critici au remarcat si părțile bune. Părțile slabe pot să nu fie foarte importante pe scala cu care evaluezi tu.
Observ de o vreme o tendința a criticilor nord-americani față de filmele est europene: dacă nu ințeleg ceva trebuie că e foarte bun, e artă. Am vazut multe filme mediocre care erau cotate drept capodopere din bănuitul motiv.

Cel criticat se poate calma si el puțin, nu e chiar asa dramatic ce i se întîmplă, și o reflexie asupra criticii poate fi benefică. Unele mici schimbări pot chiar satisface criticii.
Asta fară să uităm că nu putem satisface pe toată lumea. Poate fi important, deci, să decidem a cui critică o prețuim mai mult.

A vedea părțile bune laolalta cu cele rele poate fi o indeletnicire utilă, care să ne facă să fim mai deschiși, mai înțelegători și mai utili.
A accepta critica cu grație, a analiza cele spuse de un critic binevoitor ne poate determina să devenim mai buni.

De ce nu mai intreaba adultii "de ce"?

Copiii de 4-5 ani o fac de sute de ori pe zi.
De la unii dintre cei intrebati (adulti sau copii ca si ei) vor primi raspunsuri si, uneori, vor invata ceva.
Multe raspunsuri vor fi si ele primite cu fruntea incretita si un "da de ce?". Fie pentru a clarifica raspunsul fie pentru ca raspunsul i-a indreptat spre alte teritorii.
Curiozitatea lor e fara margini.

Ce se intimpla cu aceasta curiozitate in cazul majoritatii adultilor? Cind dispare, unde se duce si de ce?

Va surprindeti citeodata loviti de suficienta, de indiferenta fata de anumite subiecte sau de o blazare atotstiutoare?
Cred ca multi dintre noi sarim gardul catre gradina adultilor in loc sa intram, cum ar trebui, pe poarta.

Responsabilizarea venita pe nepregatite ne oboseste. Uniformizarea fortata de sistemul social ne ucide originalitatea.
Constientizarea faptului ca e mai comod sa intram in sistem ne chinuie. De ce o fi nevoie de atita efort pentru a fi noi insine?

Obositi, neoriginali si chinuiti nu ne ramine decit, din spirit de autoaparare, sa ne creem propriul univers unde sintem in control si avem toate raspunsurile.

Unde sa mai ramina loc pentru intrebari, pentru curiozitati?

Preferintele noastre pot juca si ele un rol. Am incercat diferite activitati, am aflat ce ne place si sintem mai putin dispusi sa exploram in necunoscut.

Problemele cotidiene de care ne lovim, la serviciu sau acasa, ne vor oferi singurul motiv de a ne exersa inventivitatea pentru a gasi solutii.
Atita doar ca de cele mai multe ori vom folosi metode verificate si sigure.

Rareori ne vom lua riscul de a apuca pe carari nebatute. Chiar daca stim ca doar atunci ne vom sonda creativitatea, vom intilni idei noi sau intrebari proaspete.

Ar fi bine, asadar, sa iesim cit mai des din zona noastra de confort ca sa ne zgindarim curiozitatea si sa intrebam din nou, ca si copii, "de ce?". Sansele sint mari ca o sa ne si placa.

Repede, bun, ieftin: alege doua.

"Triunghiul proiectului", cum il numeste Wikipedia, poate fi folosit nu numai la proiecte ci se poate extinde in aproape orice zona a vietii noastre.
Conceptul pentru proiecte e simplu:

Executie rapida si de calitate = scump.
Daca-i rapid si ieftin nu prea mai putem vorbi si de calitate.
Calitate si ieftin se poate doar teoretic si doar in cazul in care ai timp mult.

Pentru unii pretul nu conteaza, altii sint gata sa faca compromisuri la calitate iar altii nu se grabesc.

Iata si alte citeva zone unde se poate aplica acelasi model:

  • Studenti: invatat, dormit, distractie – alege doua.
  • Scoala: buna, prestigioasa, place elevilor, place parintilor - alege trei.
  • Barbati: frumos, bogat, fidel – alege doua.
  • Femei: singura, normala, sexy, desteapta – alege trei.  (Asta-i varianta moderna, cea clasica era: desteapta, frumoasa, devreme acasa - alege doua.)
  • Mincare: aleasa, ieftina, se gateste repede, gustoasa, sanatoasa : alege patru.
  • Job: salariu bun, interesant, program scurt, sigur, aproape de casa - alege patru.
  • Finante: datorii, investitii, posesii, lichiditate - alege trei
  • Politicieni: onest, sarmant, destept, talent oratoric - alege trei.
  • Experienta: inspiranta, distractiva, de neuitat, angajanta, educativa - alege patru
  • Arta: inaltatoare, accesibila, populara - alege doua.

Optimistii pot vedea o varianta care ar avea cite putin din fiecare optiune.
Totul e sa stim ce conteaza mai mult pentru noi si sa dozam corect.

Trenul cu nas

In ultimii ani, ori de cite ori ma intorc in tara ma bucur sa vad schimbari in bine.
De la servicii promte si politicoase la strazi curate, de la conectii de Internet rapide la librarii pline de carti bune si de oameni frumosi, de la spectacole de teatru cu casa inchisa la restaurante cochete cu meniuri si vinuri imbietoare.
Calatoriile cu trenul din anii trecuti ("Sageata albastra" in special) au fost niste surprize placute.
Anul asta, de sarbatori, experienta a fost amestecata. Am calatorit foarte decent de la Bucuresti la Brasov. Un vagon curat, incalzit si trezitor de nostalgii: niste calatori mincau cirnati si slanina pe o bucata de hirtie indemnindu-l din cind in cind si pe copilutul care fugea neobosit pe culoar.

Dupa anul nou am luat bilet la acceleratul Baia-Mare - Bucuresti. Clasa intiia ca un imburghezit ce se respecta. Unde-s vremurile cind mergeam cu nasu'...

Probabil din cauza nostalgiei mi-a fost dat sa gasesc ce urmeaza.

Compartimentele erau incalzite si luminate din doua in doua. Alternativ. Asa incit doar doua din compartimente le aveau pe amindoua.
In schimb toate aratau la fel de ponosite si de jegoase. Ca nu s-au mai innoit de dinainte de revolutie e una, ca nu se da cu matura si cu o cirpa e altceva.

Reclamindu-i conditiile mizere "nasul" mi-a oferit un alt motiv de a plonja in trecut: si-a facut autocritica. Va jur! Mai raminea doar sa stringem toti calatorii la sedinta ca sa-i dam vot de blam.

Mi se pare inadmisibil ca in Romania europeana a anului 2011 sa existe astfel de conditii de calatorie. Judecati singuri.