De ce credem ceea ce credem?

Avem, cu totii, tot felul  de convingeri, de opinii, de prejudecati. De unde vin? Ce ne face sa credem ceea ce credem?

Primele credinte le adoptam din familie. Inevitabil si eventual scuzabil. Educatia, lecturile si  prietenii vor defini o buna parte din convingerile pe care le vom avea. Biserica se mai baga si ea pe fir. Autoritatile,  publice si  personale, se contureaza si capata greutate, in perioada formatoare.

Acest proces evolutiv, pe care il controlam intr-o anumita masura, se opreste, din pacate pentru multi dintre noi, in momentul in care principala sursa (unica?) de informatie devine mass media.

Opinia prefabricata merge bine cu cina semi-preparata si se digera impreuna. Va fi greu de identificat daca eventualele dureri de stomac sint provocate de mincare sau de emotiile induse, dar, scapind de efortul gindirii am eliminat durerile de cap. De-aici incolo e simplu, credem ce vor altii. De la calitatea unui produs la politica externa a Republicii Congo.

Era o vreme cind verificam informatia, o validam. Daca nu printr-o metoda stiintifica macar trecind-o prin filtrul gindirii noastre critice. Contrar perceptiei ca renuntam la asta din cauza efortului prea mare, eu cred ca "la ce sa-ti mai bati capul" are o mare doza de neputinta si resemnare. Efortul si riscul impotrivirii e ce ne sperie. Conformitatea cu opinia publica e mai sigura.

Sint convingerile cu adevarat ale noastre? De unde vin? Cind ne-am schimbat ultima oara o parere in fata unor argumente contrare?

Influentele care ne contureaza parerile sint multe. Cum am gindi daca am avea alta virsta, daca am fi de sex opus, daca am trai in alta tara, in alta lume? Daca sintem tentati sa credem ca am gindi la fel, sint sanse mari ca sintem spalati pe creier, ca ne mintim sau, dimpotriva, ca sintem, cu adevarat, noi insine.

Ce credeti?

Un comentariu:

Mircea spunea...

Marius, cred ca traim mai multe vieti intr-o viata.Si asta e valabil si pentru convingerile si parerile noastre. E bine fiindca asta dovedeste ca nu suntem incremeniti si ca mintea noastra este plastica. E rau fiindca nu stii daca te poti baza pe certitudini stabile. Omul pe care-l revezi dupa 20 de ani este altul si gindeste altel decit pe vremea cind erati apropiati. A invatat mai multe, are mai multe informatii la indemina in formularea unei opinii, a avut esecuri sau succese care i-au modelat caracterul etc. Cred ca gindirea omului este rezultatul experientelor sale. Dar experienta nu este egal fapta, eveniment. Experienta inseamna concluzii pe marginea faptelor. Asadar pot trai o gramada de evenimente dar nefiind analitic, sa trag prea putine concluzii si ca atare sa fiu lipsit de experienta in fata altei fapte. Dimpotriva, daca sunt analitic, din doua-trei fapte am tras o gramada de invataminte, si in fata urmatorei sunt deja inarmat cu multa experienta.
Si mai cred ca orice forma de comunicare este o forma de manipulare. Ne influentam si ne spalam creierul unii altora zi de zi si in toate tipurile de relatii: parinti - copii, barbat-nevasta, prieten-prieten, discipol-profesor etc.

Trimiteți un comentariu