Trenul cu nas

In ultimii ani, ori de cite ori ma intorc in tara ma bucur sa vad schimbari in bine.
De la servicii promte si politicoase la strazi curate, de la conectii de Internet rapide la librarii pline de carti bune si de oameni frumosi, de la spectacole de teatru cu casa inchisa la restaurante cochete cu meniuri si vinuri imbietoare.
Calatoriile cu trenul din anii trecuti ("Sageata albastra" in special) au fost niste surprize placute.
Anul asta, de sarbatori, experienta a fost amestecata. Am calatorit foarte decent de la Bucuresti la Brasov. Un vagon curat, incalzit si trezitor de nostalgii: niste calatori mincau cirnati si slanina pe o bucata de hirtie indemnindu-l din cind in cind si pe copilutul care fugea neobosit pe culoar.

Dupa anul nou am luat bilet la acceleratul Baia-Mare - Bucuresti. Clasa intiia ca un imburghezit ce se respecta. Unde-s vremurile cind mergeam cu nasu'...

Probabil din cauza nostalgiei mi-a fost dat sa gasesc ce urmeaza.

Compartimentele erau incalzite si luminate din doua in doua. Alternativ. Asa incit doar doua din compartimente le aveau pe amindoua.
In schimb toate aratau la fel de ponosite si de jegoase. Ca nu s-au mai innoit de dinainte de revolutie e una, ca nu se da cu matura si cu o cirpa e altceva.

Reclamindu-i conditiile mizere "nasul" mi-a oferit un alt motiv de a plonja in trecut: si-a facut autocritica. Va jur! Mai raminea doar sa stringem toti calatorii la sedinta ca sa-i dam vot de blam.

Mi se pare inadmisibil ca in Romania europeana a anului 2011 sa existe astfel de conditii de calatorie. Judecati singuri.