Noi si ei

Incercam sa-i explicam astazi unui coleg, un tinar proaspat emigrat din Franta, ce este un "scrapbook". Foarte la moda in Canada si in State, este un fel de amestec intre album de fotografii si caiet de amintiri.

Exista magazine speciale care vind decupaje si alte ornamente pentru aceste scrapbooks.

Flacaul nu pricepea de nici un fel ce sint si mai ales la ce folosesc.
M-am intrebat daca intr-adevar nu exista asa ceva in Franta sau nu stie el.

Eu unul imi aduc aminte de caiete de amintiri sau oracole dar nu stiu daca exista ceva asemanator scrapbook-ului in Romania. Dar n-as baga mina-n foc si nici nu as face vreo comparatie culturala bazata pe ceea ce stiu despre subiect.

Ma intreb cit de valide sint comparatiile pe care le facem intre doua culturi. Putem oare fi obiectivi? Stim suficient pentru a avea o parere educata? Sintem noi, oare, capabili de a vedea toate diferentele si de a le aprecia pe cele care nu sint in favoarea noastra?

Ma indoiesc. Participanti in cultura romaneasca si mai mult martori la cultura altora, cred ca este greu sa comparam. Ceea ce nu ne impiedica sa o facem, cu ardoare.

Scoala noastra e mai buna decit a lor. Politicienii nostrii sint mai lichele. Ce-i facut in strainatate e mai bun decit ce-i facut la noi. Intr-atit incit cumparam si rosii de la altii.
Da' ei n-au manele.

Cred ca romanii se confrunta cu e teribila criza de identitate care-i face sa adopte valori care, in fond, le sint straine. Paradoxal, distanta dintre noi si ei va ramine mare atita timp cit nu facem altceva decit sa preluam valori regurgitate.

Cum siesta ne place, hai sa digeram noi insine putin.

Un comentariu:

Mircea spunea...

Da, Marius, cred ca ai dreptate. Si chiar cind adoptam valori care ne-ar putea fi potrivite - cum au fost cele mai multe din secolul al XIX-lea cind am trecut de la lumea orientala balcanica la lumea europeana de spiritualitate occidentala - chiar si atunci deci, avem tendinta sa ne multumim cu partea lor superficiala, cu aparentele si nu ne intereseaza decit in mica masura substanta profunda care presupune, cum spui tu, sa le digeram. "Formele fara fond" de care vorbea Titu Maiorescu. Se intimpla asa si in zilele noastre. Poate ca si altii gresesc la fel, dar cum noi sintem mai aproape sufleteste de realitatile romanesti, observam mai usor discrepanta asta.

Trimiteți un comentariu