Vad ca nenorocitii de francezi continua sa aprecieze si ei filmele romanesti asa urite si triste cum sint.
"Politist, adjectiv" al lui Porumboiu a luat Un Certain Regard, Premiul Juriului 2009 la Cannes.
Nu cred ca vedem nici aici frumusetile patriei dar parca se vad niste calitati umane care nu se gasesc pe toate drumurile. Plus ceva umor.
Spuneti-mi si mie daca-l gasiti pe undeva, mor de nerabdare sa-l vad.
27 mai 2009
22 mai 2009
Regele moare - Eugène Ionesco
In anul centenar Ionesco se joaca "Exit the king" pe Broadway ("Regele moare").
Am avut marea sansa sa vad piesa simbata seara si ma bucur ca am ales-o (aveam o lista de vreo 4-5 favorite).
Cred ca motivatia principala a fost Susan Sarandon.
Da am spus-o, nu m-am dus sa vad piesa pentru ca era Ionesco. Mindria aia nationala pentru oameni de origine romana care au devenit celebri in strainatate n-o am (care ar fi meritul nostru?). Nu ma mir de loc ca Marie-France Ionesco nu permite prezentarea pieselor tatalui ei în romaneste.
Dar despre asta alta data.
Geoffrey Rush si Susan Sarandon (amindoi cu cite un Oscar) au fost capetele de afis dar toti actorii din distributie au fost superbi.
Textul, tradus de regizorul Neil Armfield in colaborare cu Geoffrey Rush, e modern, actual si proaspat. Regia perfecta. Miscarea scenica: una din cele mai bune pe care am vazut-o vreodata.
Geoffrey Rush planuia proiectul asta de citiva ani. Intuia probabil ca rolul i se potriveste dar inclin sa cred ca a facut cu el mult mai mult decit si-ar fi inchipuit vreodata.
Ultima scena, este o adevarata lectie de hipnoza. Regatul regelui dispare, decorul e eliminat putin cite putin, in timp ce acesta este indrumat sa-si accepte moartea de prima sotie, Susan Sarandon, care mesmerizeaza audienta cu vocea si intonatia ei.
Intr-o perioada in care americanii incearca, obsedant si prin orice mijloace, sa-si prelungeasca cit mai mult posibil viata, este un adevarat act de curaj sa propui pe Broadway o lectie in a muri, chiar daca piesa lui Ionesco o face cu mult umor.
Am avut marea sansa sa vad piesa simbata seara si ma bucur ca am ales-o (aveam o lista de vreo 4-5 favorite).
Cred ca motivatia principala a fost Susan Sarandon.
Da am spus-o, nu m-am dus sa vad piesa pentru ca era Ionesco. Mindria aia nationala pentru oameni de origine romana care au devenit celebri in strainatate n-o am (care ar fi meritul nostru?). Nu ma mir de loc ca Marie-France Ionesco nu permite prezentarea pieselor tatalui ei în romaneste.
Dar despre asta alta data.
Geoffrey Rush si Susan Sarandon (amindoi cu cite un Oscar) au fost capetele de afis dar toti actorii din distributie au fost superbi.
Textul, tradus de regizorul Neil Armfield in colaborare cu Geoffrey Rush, e modern, actual si proaspat. Regia perfecta. Miscarea scenica: una din cele mai bune pe care am vazut-o vreodata.
Geoffrey Rush planuia proiectul asta de citiva ani. Intuia probabil ca rolul i se potriveste dar inclin sa cred ca a facut cu el mult mai mult decit si-ar fi inchipuit vreodata.
Ultima scena, este o adevarata lectie de hipnoza. Regatul regelui dispare, decorul e eliminat putin cite putin, in timp ce acesta este indrumat sa-si accepte moartea de prima sotie, Susan Sarandon, care mesmerizeaza audienta cu vocea si intonatia ei.
Intr-o perioada in care americanii incearca, obsedant si prin orice mijloace, sa-si prelungeasca cit mai mult posibil viata, este un adevarat act de curaj sa propui pe Broadway o lectie in a muri, chiar daca piesa lui Ionesco o face cu mult umor.
07 mai 2009
Celine cintind AC/DC
Nu am cuvinte sa-mi descriu dezgustul pentru "performanta" asta.
Sint niste zvonuri ca Celine vrea sa cumpere echipa de hochei "Montreal Canadiens".
Suporterii echipei folosesc porecla "The Habs" care in traducere foarte libera inseamna "taranii". Cum nu se poate mai potrivit...
05 mai 2009
Filme romanesti
Filmul incrunta viata. Asa se cheama articolul pe care doamna Roxana Vornicu Sturzu il semneaza in "Pagini Romanesti".
In esenta are o suparare ca filmele romanesti contemporane sint prea triste si se cramponeaza prea mult asupra durerii romanilor in loc sa o faca sa suspine: “uf, vreau inapoi acasa, in Romania, mi-e dor de ea...”.
“Liceenii”, “Nea Marin...” si “Ciresarii” sint filmele "frumoase" de care ii este dor.
Ciresarii, din cite imi amintesc, a fost un serial mizarabil dupa niste carti pe care le-am iubit si eu in copilarie. Despre celelalte doua n-o sa fac efortul de a mentiona vreun cuvint, mi-e peste poate sa le consider filme.
Se intreaba apoi doamna Vornicu Sturzu: "Oare nu s-au plictisit regizorii de film sa reflecte imagini pe care, probabil, le vad zilnic in jurul lor sau la stirile TV?"
Personal mi-au placut filmele de dupa revolutie, cu mici exceptii.
"Balanţa" e facut dupa un roman al unuia din cei mai mari umoristi ai nostri, Baiesu. Ma indoiesc ca doamna Vornicu Sturzu a vazut umorul in acel film.
"E Pericoloso Sporgersi", "Asfalt tango", "Filantropica" sau "California Dreamin'" sint, dupa mine, niste comedii geniale la fel cum sint niste observatii sociale foarte realiste.
Pentru filme 100% pozitive si care sa necesite zero efort intelectual avem Holywood-ul. Este unul din atuul filmelor romanesti ca nu sint facute pentru public ba as spune chiar impotriva lui. Cum filmele astea nu au succes prea mare de casa, regizorul este intr-un fel eliberat de autocenzura cuiva care se gindeste la profit. Am fost la lansarea filmului lui Mungiu, in Romania si cineva din sala l-a intrebat cind va putea fi vizionat filmul pe ecranele din tara. Raspunsul, socant pentru mine, a fost: nu stiu. Motivatia: in majoritatea judetelor din tara nu mai exista cinematografe.
Idea ca un regizor ar trebui sa faca un film care sa nu arate mizeria absolut reala din tara, doar pentru a ocroti sensibilitatile unor spectatori mi se pare ridicola.
Exista vreun roman ori vreun film valoros care sa nu aminteasca, macar in treacat, de mizeria umana?
Parerea mea e ca cinematografia romana e pe miini bune si ca a progresat uluitor in ultimele doua decenii.
La fel ca si doamna Roxana Vornicu Sturzu, sint un avid vinator de filme romanesti. Diferenta e ca vinatoarea va continua pentru mine.
In esenta are o suparare ca filmele romanesti contemporane sint prea triste si se cramponeaza prea mult asupra durerii romanilor in loc sa o faca sa suspine: “uf, vreau inapoi acasa, in Romania, mi-e dor de ea...”.
“Liceenii”, “Nea Marin...” si “Ciresarii” sint filmele "frumoase" de care ii este dor.
Ciresarii, din cite imi amintesc, a fost un serial mizarabil dupa niste carti pe care le-am iubit si eu in copilarie. Despre celelalte doua n-o sa fac efortul de a mentiona vreun cuvint, mi-e peste poate sa le consider filme.
Se intreaba apoi doamna Vornicu Sturzu: "Oare nu s-au plictisit regizorii de film sa reflecte imagini pe care, probabil, le vad zilnic in jurul lor sau la stirile TV?"
Personal mi-au placut filmele de dupa revolutie, cu mici exceptii.
"Balanţa" e facut dupa un roman al unuia din cei mai mari umoristi ai nostri, Baiesu. Ma indoiesc ca doamna Vornicu Sturzu a vazut umorul in acel film.
"E Pericoloso Sporgersi", "Asfalt tango", "Filantropica" sau "California Dreamin'" sint, dupa mine, niste comedii geniale la fel cum sint niste observatii sociale foarte realiste.
Pentru filme 100% pozitive si care sa necesite zero efort intelectual avem Holywood-ul. Este unul din atuul filmelor romanesti ca nu sint facute pentru public ba as spune chiar impotriva lui. Cum filmele astea nu au succes prea mare de casa, regizorul este intr-un fel eliberat de autocenzura cuiva care se gindeste la profit. Am fost la lansarea filmului lui Mungiu, in Romania si cineva din sala l-a intrebat cind va putea fi vizionat filmul pe ecranele din tara. Raspunsul, socant pentru mine, a fost: nu stiu. Motivatia: in majoritatea judetelor din tara nu mai exista cinematografe.
Idea ca un regizor ar trebui sa faca un film care sa nu arate mizeria absolut reala din tara, doar pentru a ocroti sensibilitatile unor spectatori mi se pare ridicola.
Exista vreun roman ori vreun film valoros care sa nu aminteasca, macar in treacat, de mizeria umana?
Parerea mea e ca cinematografia romana e pe miini bune si ca a progresat uluitor in ultimele doua decenii.
La fel ca si doamna Roxana Vornicu Sturzu, sint un avid vinator de filme romanesti. Diferenta e ca vinatoarea va continua pentru mine.
01 mai 2009
1 mai muncitoresc
Daca America si Canada habar n-au de ea poti s-o numesti zi internationala?
Comunistii ar trebui sa fie mindri de noi ca sarbatorim prin munca.
Mincati un mic si beti o bere si pentru mine :)
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
