Filmul incrunta viata. Asa se cheama articolul pe care doamna Roxana Vornicu Sturzu il semneaza in "Pagini Romanesti".
In esenta are o suparare ca filmele romanesti contemporane sint prea triste si se cramponeaza prea mult asupra durerii romanilor in loc sa o faca sa suspine: “uf, vreau inapoi acasa, in Romania, mi-e dor de ea...”.
“Liceenii”, “Nea Marin...” si “Ciresarii” sint filmele "frumoase" de care ii este dor.
Ciresarii, din cite imi amintesc, a fost un serial mizarabil dupa niste carti pe care le-am iubit si eu in copilarie. Despre celelalte doua n-o sa fac efortul de a mentiona vreun cuvint, mi-e peste poate sa le consider filme.
Se intreaba apoi doamna Vornicu Sturzu: "Oare nu s-au plictisit regizorii de film sa reflecte imagini pe care, probabil, le vad zilnic in jurul lor sau la stirile TV?"
Personal mi-au placut filmele de dupa revolutie, cu mici exceptii.
"Balanţa" e facut dupa un roman al unuia din cei mai mari umoristi ai nostri, Baiesu. Ma indoiesc ca doamna Vornicu Sturzu a vazut umorul in acel film.
"E Pericoloso Sporgersi", "Asfalt tango", "Filantropica" sau "California Dreamin'" sint, dupa mine, niste comedii geniale la fel cum sint niste observatii sociale foarte realiste.
Pentru filme 100% pozitive si care sa necesite zero efort intelectual avem Holywood-ul. Este unul din atuul filmelor romanesti ca nu sint facute pentru public ba as spune chiar impotriva lui. Cum filmele astea nu au succes prea mare de casa, regizorul este intr-un fel eliberat de autocenzura cuiva care se gindeste la profit. Am fost la lansarea filmului lui Mungiu, in Romania si cineva din sala l-a intrebat cind va putea fi vizionat filmul pe ecranele din tara. Raspunsul, socant pentru mine, a fost: nu stiu. Motivatia: in majoritatea judetelor din tara nu mai exista cinematografe.
Idea ca un regizor ar trebui sa faca un film care sa nu arate mizeria absolut reala din tara, doar pentru a ocroti sensibilitatile unor spectatori mi se pare ridicola.
Exista vreun roman ori vreun film valoros care sa nu aminteasca, macar in treacat, de mizeria umana?
Parerea mea e ca cinematografia romana e pe miini bune si ca a progresat uluitor in ultimele doua decenii.
La fel ca si doamna Roxana Vornicu Sturzu, sint un avid vinator de filme romanesti. Diferenta e ca vinatoarea va continua pentru mine.
05 mai 2009
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comments:
Marius, ma bucur nespus sa vad ca ai inceput sa scrii din nou; am ramas multe luni cu imaginea lui monty python in fata cand deschideam parerea(inca mai intru, din cand in cand, pe canalul lor)
despre filmele romanesti, eu, care traiesc intr-un cartier in care le poti vedea pe toate cele din scenarii(ca oriunde aproape in Romania), sincer am nevoie de o anumita dispozitie pentru a le vedea. prima ar fi sa nu oblig pe cineva sa se uite cu mine la film, sa am timpul si spatiul de partea mea.
a, cred ca am uitat sa ma prezint, daca nu stii cine sunt, am corespondat mai demult.
Mihai Smaranda
PS: unde e pagina cu bioritmul? hehe, niciodata nu am stiut sa il interpretez, dar ma distrau culorile :))
Mihai,
Ma bucur si eu ca ai revenit.
In ce priveste filmele romanesti, crezi ca ar trebui sa se faca filme mai "frumoase"?
Te intrebi, la fel ca doamna Vornicu Sturzu, cum de nu s-au plictisit regizorii de imaginile pe care le vad zilnic in jurul lor?
Unor prieteni de-ai mei li se pare ca toate filmele aste seamana intre ele, ca neo-realismul lor nu mai are nimic original si ca ar fi greu sa le diferentiezi daca nu ai stii de cine sint facute.
Ma intreb daca repetarea unor teme, a unor imagini nu poate fi benefica? Daca cineva e suficient de plictisit de laitmotivul acestor filme sau de realitatea in care traieste poate va face ceva pentru a schimba realitatea din jur, pentru a o face mai pe placul sau.
Prea idealist? Poate dar merita incercat.
Bioritmul a disparut odata cu baza de date care continea articolele noastre mai vechi.
Am renuntat la vechiul site din cauza interesului scazut si al feedback-ului pe care l-am primit.
Daca vor fi persoane interesate, sint dispus sa autorizez si alti autori pentru acest blog, care vor putea posta articolele lor, in loc sa fie limitati la a le comenta pe ale mele.
imi plac foarte mult daneliuc si pintilie, spre exemplu. dar daca din toata romania asta mai gasesti ca locuri de filmare numai periferiile din copsa mica si ceva prabusit din ferentari si valea jiului, atunci musiu, ai o problema. imi plac si scenariile lor(sa nu mai zic de balanta, cartea e aproape vesela, cat poate fi conditia umana) dar mi se pare ca modul de redare e chiar prea negru, de pesimist. ok, ii spun asta unuia care, impreuna cu mare parte din generatia lui a plecat din taradin cauza lipsei de perspectiva. dar nu cred ca doar asta va amintiti din tara. nu cred ca e dracul atat de negru sau crezi ca incerc sa ma mint ca mai suntem si oameni normali, in afara dialogurilor din paturi intunecoase?
nu cer artei redarea realitatii, nu asta e scopul ei. se poate si altfel. a la caranfil, spre exemplu :)
Imi placea si mie Daneliuc dar dupa "Legiunea straina" nu mai sint asa sigur.
In ce priveste relatia artei cu realitatea, nu cred ca se poate trage o linie demarcatoare.
Natura pe care si-o doreste doamna amintita mai sus in filmele romanesti, e cit se poate de reala. Problema e cu natura umana.
Citeste aici parerea unor oameni care fac film in Romania. "Ce facem noi functioneaza ca o terapie. Pentru noi si pentru spectatori."
Se confirma, cred, parerea mea ca cinematografia romana e pe miini bune.
Trimiteţi un comentariu