Nu stiu de ce se cred unii indreptatiti sa noteze performanta presedintelui dupa 100 de zile la Casa Alba? Parca ar fi un concurs de patinaj. Salturi si intorsaturi a facut destule iar cu gratia nu sta rau.
Cred, totusi, ca e un obicei bun aceasta dare de seama, in fata celor care l-au ales si mai ales a celor care nu l-au ales, care aminteste presedintelui in slujba cui este (macar teoretic).
De pe margine, de unde chibitez eu, Obama pare a fi, pina acum, cel mai bun presedinte pe care mi-l amintesc. Ceea ce-l diferentiaza cel mai mult de altii e "normalitatea" sa. Felul firesc in care se poarta, deschiderea, transparenta. Toate par genuine. L-ai invita la un pahar de vorba si poti chiar sa-ti inchipui ca ar accepta.
In campania electorala am avut senzatia ca fostul presedinte Clinton nu isi sustinea atit sotia cit era impotriva lui Obama. Cred ca avea dreptate sa-i fie frica ca o eventuala comparatie ii va fi defavorabila.
29 aprilie 2009
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comments:
Trimiteţi un comentariu