Cred ca e foarte bine ca oameni care au trait o vreme in strainatate sa fie implicati in politica romaneasca. Experienta "de afara", comparatiile pe care le fac, problemele pe care le identifica si, eventual, solutiile pe care le vad, nu pot fi decit benefice. Cu singura conditie, cea subliniata: timpul trecut.
Timpul prezent nu e pe placul meu deloc. Ce sa cauti in politica romaneasca cind tu traiesti in Italia, in Spania, sau, mai rau, in SUA?

S-au gasit deja citiva amatori pentru alegerile de la toamna.

Comunitatile romanesti pe care le vor reprezenta acesti indivizi au doar o mica problema: nu exista. Care comunitati romanesti?

Daniel Grigoriu zice ca cea din Italia va deveni una:

"Dupa 18 ani de suferinta printre straini, unde fiecare dintre noi a trebuit sa se descurce asa cum a putut, eu cred că putem deveni cea mai unita comunitate straina de pe teritoriul acestei frumoase tari. Am aceasta convingere si cred ca fiecare dintre noi, in sinea lui simte acest lucru numai ca avem o problema NE ESTE FRICA sa facem acest pas. Cred ca a venit ziua ca impreuna sa ne fixam un obiectiv pentru viitorul nostru si al copiilor nostri, avem datoria morala sa nu cedam in fata greului si a problemelor pe care viata le rezerva oricaruia dintre noi".

Asta ii intrece in discurs sforaitor chiar pe "venerabilii" de-acasa. Ce frumos si original spune : "viitorul nostru si al copiilor nostri". Unde o fi viitorul asta? Daca-i in Romania n-ar trebui oare sa-si faca bagajele? Daca-i in Italia n-ar trebui sa se implice acolo in trebile urbei, macar, asa, sa dea exemplu odraslelor?