Ati lacrimat dupa Michael Jackson?
Eu nu.
N-am inteles nici de ce a fost considerat atit de genial nici de ce toata lumea vorbeste numai de moartea lui in ultimele zile. Poate se va termina tot circul dupa inmormintarea de astazi.
America neagra l-a idolatrizat pentru succesul pe care l-a avut chiar daca a simtit nevoia sa-si albeasca pielea pentru asta. N-a vazut, insa, nici un negru ascultind muzica lui sau dansind pe ea.
Traim niste vremuri nasoale daca Michael Jackson este unul din idolii nostri.
07 iulie 2009
16 iunie 2009
www.trilulilu.ro
Veti ride de mine probabil dar abia am descoperit super site-ul asta si dupa indemnul lor am vazut, am ascultat si acum dau mai departe: trilulilu.ro
Phoenix - In umbra marelui Urs
Asculta mai multe audio Muzica
Cred ca sint putin sadic si o sa fac pe cineva sa plinga.
Vama Veche - Vama Veche
Asculta mai multe audio Muzica
APROAPE LINISTE.........
Vezi mai multe video din Film
Iris -Trenul fara nas [album Iris I 1984]
Vezi mai multe video din Muzica
Phoenix - In umbra marelui Urs
Asculta mai multe audio Muzica
Cred ca sint putin sadic si o sa fac pe cineva sa plinga.
Vama Veche - Vama Veche
Asculta mai multe audio Muzica
APROAPE LINISTE.........
Vezi mai multe video din Film
Iris -Trenul fara nas [album Iris I 1984]
Vezi mai multe video din Muzica
09 iunie 2009
La cit mai multe dileme!
"Nu mai am nici o dilemă pentru că am obosit să mă mir" spune Lucian Mindruta in De ce nu mai am nici o dilemă.
Il citesc de mult si i-am apreciat intotdeauna curiozitatea si chiar naivitatea pe care crede ca a pierdut-o.
"Ce-am mai pierdut de cînd scriu la Dilema? Sentimentul că poţi face ceva."
Dilema mai exista si mai sintem destui cei pe care ne bucura. Lucian a avut si el o contributie la asta si, chiar daca n-ar fi facut nimic altceva in ultimii 10 ani, asta nu-i putin lucru.
Avem cu totii carti pe care n-am apucat sa le citim pentru ca eram ocupati sa ne facem o cariera sau sa crestem copii. Frustrarea timpului pierdut cu fleacuri o avem si pe asta multi. Pastrind proportiile, ma intreb si eu de multe ori ce rost are sa mai scriu.
E mare lucru sa reusesti sa te autoanalizezi si sa-ti faci contabilitatea la 40 de ani, cind teoretic mai ai o jumatate de viata in fata si mai poti face multe.
Sper din tot sufletul sa mai citesc multe din dilemele lui Lucian Mindruta in Dilema.
Cred c-am mai postat poezia asta pe site dar imi place prea mult:
Contabilitate
Marin Sorescu
Vine o vreme
Când trebuie să tragem sub noi
O linie neagră
Şi să facem socoteala.
Câteva momente când era să fim fericiţi,
Câteva momente când era să fim frumoşi,
Câteva momente când era să fim geniali.
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu nişte munţi, cu nişte copaci, cu nişte ape
(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?)
Toate acestea fac un viitor luminos-
Pe care l-am trăit.
O femeie pe care am iubit-o
Şi cu aceeaşi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.
Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere
A căror înţelepciune am eliminat-o treptat.
Şi, în sfârşit, o soartă
Şi cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieşit?)
Fac două (Scriem una şi ţinem una,
Poate, cine ştie, există şi viaţă de apoi).
Il citesc de mult si i-am apreciat intotdeauna curiozitatea si chiar naivitatea pe care crede ca a pierdut-o.
"Ce-am mai pierdut de cînd scriu la Dilema? Sentimentul că poţi face ceva."
Dilema mai exista si mai sintem destui cei pe care ne bucura. Lucian a avut si el o contributie la asta si, chiar daca n-ar fi facut nimic altceva in ultimii 10 ani, asta nu-i putin lucru.
Avem cu totii carti pe care n-am apucat sa le citim pentru ca eram ocupati sa ne facem o cariera sau sa crestem copii. Frustrarea timpului pierdut cu fleacuri o avem si pe asta multi. Pastrind proportiile, ma intreb si eu de multe ori ce rost are sa mai scriu.
E mare lucru sa reusesti sa te autoanalizezi si sa-ti faci contabilitatea la 40 de ani, cind teoretic mai ai o jumatate de viata in fata si mai poti face multe.
Sper din tot sufletul sa mai citesc multe din dilemele lui Lucian Mindruta in Dilema.
Cred c-am mai postat poezia asta pe site dar imi place prea mult:
Contabilitate
Marin Sorescu
Vine o vreme
Când trebuie să tragem sub noi
O linie neagră
Şi să facem socoteala.
Câteva momente când era să fim fericiţi,
Câteva momente când era să fim frumoşi,
Câteva momente când era să fim geniali.
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu nişte munţi, cu nişte copaci, cu nişte ape
(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?)
Toate acestea fac un viitor luminos-
Pe care l-am trăit.
O femeie pe care am iubit-o
Şi cu aceeaşi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.
Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere
A căror înţelepciune am eliminat-o treptat.
Şi, în sfârşit, o soartă
Şi cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieşit?)
Fac două (Scriem una şi ţinem una,
Poate, cine ştie, există şi viaţă de apoi).
05 iunie 2009
O piesa uitata - Glory Box
Uitasem de piesa asta pina am auzit-o in ultimul episod "Rescue me".
Good stuff!
Good stuff!
27 mai 2009
Politist, adjectiv
Vad ca nenorocitii de francezi continua sa aprecieze si ei filmele romanesti asa urite si triste cum sint.
"Politist, adjectiv" al lui Porumboiu a luat Un Certain Regard, Premiul Juriului 2009 la Cannes.
Nu cred ca vedem nici aici frumusetile patriei dar parca se vad niste calitati umane care nu se gasesc pe toate drumurile. Plus ceva umor.
Spuneti-mi si mie daca-l gasiti pe undeva, mor de nerabdare sa-l vad.
"Politist, adjectiv" al lui Porumboiu a luat Un Certain Regard, Premiul Juriului 2009 la Cannes.
Nu cred ca vedem nici aici frumusetile patriei dar parca se vad niste calitati umane care nu se gasesc pe toate drumurile. Plus ceva umor.
Spuneti-mi si mie daca-l gasiti pe undeva, mor de nerabdare sa-l vad.
22 mai 2009
Regele moare - Eugène Ionesco
In anul centenar Ionesco se joaca "Exit the king" pe Broadway ("Regele moare").
Am avut marea sansa sa vad piesa simbata seara si ma bucur ca am ales-o (aveam o lista de vreo 4-5 favorite).
Cred ca motivatia principala a fost Susan Sarandon.
Da am spus-o, nu m-am dus sa vad piesa pentru ca era Ionesco. Mindria aia nationala pentru oameni de origine romana care au devenit celebri in strainatate n-o am (care ar fi meritul nostru?). Nu ma mir de loc ca Marie-France Ionesco nu permite prezentarea pieselor tatalui ei în romaneste.
Dar despre asta alta data.
Geoffrey Rush si Susan Sarandon (amindoi cu cite un Oscar) au fost capetele de afis dar toti actorii din distributie au fost superbi.
Textul, tradus de regizorul Neil Armfield in colaborare cu Geoffrey Rush, e modern, actual si proaspat. Regia perfecta. Miscarea scenica: una din cele mai bune pe care am vazut-o vreodata.
Geoffrey Rush planuia proiectul asta de citiva ani. Intuia probabil ca rolul i se potriveste dar inclin sa cred ca a facut cu el mult mai mult decit si-ar fi inchipuit vreodata.
Ultima scena, este o adevarata lectie de hipnoza. Regatul regelui dispare, decorul e eliminat putin cite putin, in timp ce acesta este indrumat sa-si accepte moartea de prima sotie, Susan Sarandon, care mesmerizeaza audienta cu vocea si intonatia ei.
Intr-o perioada in care americanii incearca, obsedant si prin orice mijloace, sa-si prelungeasca cit mai mult posibil viata, este un adevarat act de curaj sa propui pe Broadway o lectie in a muri, chiar daca piesa lui Ionesco o face cu mult umor.
Am avut marea sansa sa vad piesa simbata seara si ma bucur ca am ales-o (aveam o lista de vreo 4-5 favorite).
Cred ca motivatia principala a fost Susan Sarandon.
Da am spus-o, nu m-am dus sa vad piesa pentru ca era Ionesco. Mindria aia nationala pentru oameni de origine romana care au devenit celebri in strainatate n-o am (care ar fi meritul nostru?). Nu ma mir de loc ca Marie-France Ionesco nu permite prezentarea pieselor tatalui ei în romaneste.
Dar despre asta alta data.
Geoffrey Rush si Susan Sarandon (amindoi cu cite un Oscar) au fost capetele de afis dar toti actorii din distributie au fost superbi.
Textul, tradus de regizorul Neil Armfield in colaborare cu Geoffrey Rush, e modern, actual si proaspat. Regia perfecta. Miscarea scenica: una din cele mai bune pe care am vazut-o vreodata.
Geoffrey Rush planuia proiectul asta de citiva ani. Intuia probabil ca rolul i se potriveste dar inclin sa cred ca a facut cu el mult mai mult decit si-ar fi inchipuit vreodata.
Ultima scena, este o adevarata lectie de hipnoza. Regatul regelui dispare, decorul e eliminat putin cite putin, in timp ce acesta este indrumat sa-si accepte moartea de prima sotie, Susan Sarandon, care mesmerizeaza audienta cu vocea si intonatia ei.
Intr-o perioada in care americanii incearca, obsedant si prin orice mijloace, sa-si prelungeasca cit mai mult posibil viata, este un adevarat act de curaj sa propui pe Broadway o lectie in a muri, chiar daca piesa lui Ionesco o face cu mult umor.
07 mai 2009
Celine cintind AC/DC
Nu am cuvinte sa-mi descriu dezgustul pentru "performanta" asta.
Sint niste zvonuri ca Celine vrea sa cumpere echipa de hochei "Montreal Canadiens".
Suporterii echipei folosesc porecla "The Habs" care in traducere foarte libera inseamna "taranii". Cum nu se poate mai potrivit...
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
